Material realizat de Anamaria Mocanu
Mixdown 1 Iliescu - Ion Iliescu
Asculta mai multe audio Politica
Candidaţii
Primele alegeri prezidenţiale libere din România s-au desfăşurat pe un fond de nemulţumire şi lipsă de orientare. După căderea regimului Ceauşescu în 1989, Frontul Salvării Naţionale (FSN) – organizaţie al cărui scop iniţial era doar acela de a asigura orgnaizarea primelor alegeri libere – îşi face cunoscută intenţia de a se constitui într-un partid care să aibă propriul candidat la scrutinul care urma să aibă loc. Candidatul propulsat pentru competiţie: Ion Iliescu. Anunţul nu a fost primit cu entuziasm de partidele istorice. Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănist au organizat proteste atât în Capitală cât şi în alte oraşe încercînd să blocheze instalarea a ceea ce ei au numit “comunismul cu faţă umană”. Rezultatul a fost devastator pentru opoziţie. La 20 mai 1990, Ion Iliescu a câştigat alegerile cu un procent zdrobitor.
Primele alegeri prezidenţiale s-au desfăşurat concomitent cu cele parlamentare. În competiţie s-au înscris FSN, PNL şi PNŢ. Liderii acestor partide respectiv Ion Iliescu, Radu Câmpeanu şi Ion Raţiu au intrat în luptă pentru a conduce România.
Campania
Tot în 1990, a apărut şi noţiunea de campanie electorală. Confruntarea nu avea să fie uşoară. Opoziţia, care nu avea acces la o presă liberă, încerca să dezvăluie trecutul nomenclaturist al candidatului Ion Iliescu prin sloganuri precum “Domnule Iliescu, ce aţi făcut în ultimii cinci ani?” Replica FSN a avut o mai mare greutate pentru electorat.Prin intermediul posturile publice de televiziune şi radio, s-a încercaz decredibilizarea PNL şi PNŢ. Cele două formaţiuni au fost prezentate ca un pericol. Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu au fost acuzaţi că „nu au mâncat salam cu soia” aşa cum au făcut ceilalţi români. Această “vină” de a nu fi suferit alături de ceilalţi români a fost arma FSN în campanie.
Într-o dezbatere organizată pe 17 mai 1990 la TVR, cu doar trei zile înainte de alegeri, Radu Câmpeanu, Ion Iliescu şi Ion Raţiu au încercat să cucerească publicul român. Radu Câmpeanu aducea în discuţie democraţia, Ion Iliescu probleme foarte grele care aveau să urmărească România, iar Ion Raţiu oferea o defeniţie a democraţiei. (sursa –înregistrarea audio este preluată de pe )
Campeanu, Iliescu, Ratiu - dezbatere
Asculta mai multe audio Politica
Alegerile
“Duminica orbului” sau 20 mai 1990 a intrat în istoria României postdecembriste ca ziua care a acumulat cele mai multe recorduri în materie electorală. Ion Iliescu a cîştigat alegerile cu 85,07% din voturi iar prezenţa la vot a fost de 86, 19%. Tot în 1990 a fost înregistrat cel mai mic număr de candidaţi pentru funcţia de şef al statului – 3, iar mandatul preşedintelui a fost pentru doi ani. Contracandidaţii lui Ion Iliescu au rămas cu mult în urmă: Radu Câmpeanu – 10, 64% în timp ce Ion Raţiu a obţinut 4, 29% din voturi. Cifrele din “Duminica Orbului” nu au mai fost niciodată atinse. În anii ce au urmat, românii nu şi-au mai ales niciun preşedinte din primul tur de scrutin, dar nici nu s-au mai înghesuit în secţiile de votare.
Mineriada din 13- 15 iunie 1990
Alegerea lui Ion Iliescu în funcţia de preşedinte este contestată de opoziţie. În Bucureşti, Piaţa Universităţii devine din nou scenă pentru tinerii care îşi cereau dreptul să fie liberi. “Imnul golanilor” avea să facă înconjurul lumii. La scurt timp după primele alegeri libere, România pare că a rămas tot în decembrie 89. Protestele sunt reprimate de minerii din Valea Jiului conduşi de Miron Cozma şi dornici să răspundă chemării noii onduceri, alese democratic.
În timp ce presa strâină relata despre oameni bătuţi sau ucişi şi focuri de armă, Ion Iliescu le mulţumea minerilor pentru “înalta disciplină civică muncitorească”. Sursa imaginilor: Youtube
Peste dosarul “Mineriada” s-a lăsat tăcerea odată cu decizia procurorilor de a-l scoate de sub urmărire penală pe fostul şef al statului Ion Iliescu în anul 2009.
El a fost cercetat alături de alte 30 de persoane de infracţiuni contra siguranţei statului. Într-unul din cele două dosare de anchetă deschise în cazul celei mai violente mineriade, Ion Iliescu era acuzat că, în calitate de preşedinte la acea dată, ar fi ordonat acţiunea de reprimare a manifestanţilor din Piaţa Universităţii, depăşindu-şi atribuţiile, ceea ce a dus la moartea mai multor persoane.
