Material realizat de Anamaria Mocanu
Iliescu sau Constantinescu
După şase ani cu Ion Iliescu, România virează la dreapta. Noiembrie 1996 poate fi calificat drept un moment cu greutate în istoria alegerilor prezidenţiale, cu toate că alesul este tot un “-escu”; doar că îl cheamă Emil Constantinescu. Cei mai mulţi îşi amintesc prima dată ciocul şi apoi preşedintele.
Alegerile prezidenţiale din toamna lui 1996 au atras atenţia unui număr foarte mare de candidaţi:16. Dacă unii îşi mai încercaseră norocul, alţii nu mai candidaseră pentru funcţia de preşedinte niciodată. Ulterior, o parte dintre cei care şi-au jucat şansa în 1996 au devenit politicieni “indispensabili” ai vieţii cotidiene.
• Ion Iliescu PDSR
• Emil Constantinescu CDR
• Petre Roman USD
• György Frunda UDMR
• Corneliu Vadim Tudor PRM
• Gheorghe Funar PUNR
• Tudor Mohora PS
• Nicolae Manolescu ANL
• Adrian Păunescu PSM
• Ioan Pop de Popa UNC
• George Muntean PPR
• Radu Câmpeanu ANLE
• Nuţu Anghelina
• Constantin Mudava
• Constantin Niculescu Partidul Naţional al Automobiliştilor
• Nicolae Militaru
Primul tur de scrutin, din 3 noiembrie 1996, a strîns la urne aproape 13 milioane de cetăţeni cu drept de vot, ceea ce însemna 76% din populaţia de peste 18 ani. A urmat turul al doilea în care s-au confruntat din nou preşedintele în exerciţiu Ion Iliescu şi contracandidatul său de la 1994, Emil Constantinescu.
96 Constantinescu iliescu - 96 Constantinescu
Asculta mai multe audio Politica
17 noiembrie i-a purtat noroc candidatului CDR care, în ciuda avantajului liderului PDSR din primul tur, a obţinut cu aproape 8 procente mai mult decît Ion Iliescu. Scorul Emil Constantinescu - 54, 41%, Ion Iliescu - 45, 59% din numărul total de voturi valabil exprimate.
Mai mult sau mai puţin convinşi, românii încercau să se desprindă de trecutul lor communist. Nota care a predominat în campania elctorală a fost nevoia de schimbare şi, prin urmare,lupta împotriva fesenismului şi apoi a variantei revigorate, pesedismul.
“Profesionalizarea comunicării a continuat iar campania electorală a fost mult mai bine organizată, cele trei blocuri (PDSR, CDR, USD) apelând la majoritatea instrumentelor moderne de comunicare (inclusiv la consultanţi străini).1996 e anul în care devine clar că un discurs interesant nu are succes dacă nu e susţinut de o campanie profesionistă.”
http://prezidentiale.evz.ro/emain/articolul/874301/Emil-Constantinescu-si-Romania-invinsa-de-propriul-sistem--VIDEO
Victoria lui Emil Constantinescu a fost sărbătorită în Piaţa Universităţii. Acolo unde în decembrie 89 şi în iunie 90, românii au ieşit în stradă cerând să fie liberi.
Pe site-ul fostului preşedinte http://constantinescu.ro/, la secţiunea realizări în perioada mandatului său, Emil Constantinescu notează următoarele:
România s-a angajat într-un larg proces de reformă în economie, justiţie şi administraţie.
A fost accelerată privatizarea şi restructurarea industriei de stat.
S-au adoptat legea de restituire a terenurilor agricole şi pădurilor confiscate de regimul comunist, legea de acces la dosarele întocmite de poliţia politică a fostului Departament de Securitate, legea bugetelor locale, legile de combatere a corupţiei şi a spălării banilor.
Au fost modificate şi completate legea administraţiei locale, Codul penal, garanţiile pentru respectarea drepturilor omului în procesele penale şi civile.
Ca mediator între autorităţile statului, Preşedintele Constantinescu a reuşit să solidarizeze forţele politice şi societatea civilă în depăşirea unor momente de criză guvernamentală, parlamentară şi socială, în soluţionarea unor probleme esenţiale privind regimul juridic al proprietăţii.
Preşedintele Constantinescu a îndreptat în mod hotărât ţara spre intrarea în NATO şi UE.
În 2000, Emil Constantinescu se întoarce la catedră, iar activitatea sa politică ia sfârşit. În anul 2009, în preajma alegerilor prezidenţiale din toamnă Emil Constantinescu revine în atenţia publicului după ce îi adresează o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu. Fostul preşedinte se întreabă "Cum a fost posibilă ascensiunea la cea mai înaltă funcţie în stat a unei persoane cu un trecut cunoscut ca fiind marcat de fapte ilegale şi imorale"
